### S.O.J

# Era joi seara. Bolta cereasca se inegrea cu fiecare secunda ce trecea. Lumina lunii inlantuia incet-incet micile stele ce erau intiparite pe cer precum pistruii pe un chip, precum pistruii pe chipul unei fete cu ochi mari, verzi si patrunzatori ce pasea intr-un ritm haotic pe asfaltul aproape ud.

# Ochii ii sclipeau la presiunea acestui gand, iar respiratia sa se transformase intr-o alternare dezordonata de sunete. Tenul palid ilustra aceeasi ingrijorare, ce era aparent camuflata de firele brune de par ce se miscau regulat, parca dansand.

# Era intuneric deja. S-a oprit o clipa, pentru a rasufla. Felinarul singuratic din capatul strazii ii descoperea, sub a sa lumina, suavele buze. Cineva ii marturisise in trecut ca buzele ei se aseamanau unei ispite. Dar nici acum nu putea intelege cu adevarat de ce. In contrast cu tenul ei palid, buzele erau de-un rosu nemaintalnit, insa cruzimea cu care erau despicate de muscaturi naucea tot farmecul culorii lor. Singurul lucru care il putea admite despre buzele ei, era ca si le putea imagina intr-un tablou ce intruchipa perfectiunea, o perfectiune mata, stearsa, riguroasa nicidecum ispititoare.

# Isi continua drumul infrigurata, caci afara incepuse sa ploua. Mii de lacrimi ce curgeau din cer se frangeau la atingerea gecii ei. Era liniste in jur. Era liniste si in interiorul ei, insa in acea liniste, se puteau auzi ecourile mute ale acelor ganduri ingrijoratoare.

# Vazand lumina stinsa, rasufla usurata. Se grabi spre a urca scarile, in timp ce isi cauta cheile printre gramada de caiete si pixuri din ghiozdan. Sunetul cheii ce se rasucea in broasca rasuna in scara ca un strigat. Inima ii tresari si inclestandu-si dintii apasa pe clanta si intra in apartament. Lumina era stinsa.

# Camera ei era de un auriu spre brun straniu, mobila avand o nuanta dulce de maron ce contrasta peretii. Peretele in dreptul caruia se afla biroul avea cateva mici de desene facute manual chiar de Ella, iar in coltul din dreapta sus avea un panou mare, pe care erau puse poze ce marcau cele mai importante momente din viata ei.

# Tavanul era cel mai impresionant detaliu din camera ei. Dintr-un colt al camerei pornea trunchiul unui copac ce-si asternea ramurile pe tot tavanul, fiind si acesta pictat de ea manual. Ea isi vedea camera ca pe un muzeu, spatiu in care isi etala cele mai ascunse pasiuni.

# Nota: In ultimele zile am fost atat de obosita incat nu am reusit sa mai scriu dupa ce am ajuns acasa. Dupa cum am anticipat, aceste lucruri le stiam dinainte, dar cu toate aceastea am invatat ca oamenii sunt buni, sau rai (depinde de situatie) fara motiv unii cu alti, ca un gest precum un zambet, o incurajare te poate face sa mergi mai departe. Ca in viata exista oameni care te iubesc neconditionat. Am depasit “criza” prin care am trecut acum cateva saptamani. Si am ajuns la concluzia ca, nu exista experienta din care sa nu inveti ceva.

# “Daca intr-o relatie nu exista greutati, atunci nu exista nici valori apreciate. Nu exista nimic pana la urma, o persoana care iti este zilnic alaturi, este o persoana care te iubeste si care nu asteapta nimic in schimbul iubirii sale. Te iubesc “