Suc din fructe rosii.

Craciunul…Craciun Fericit tuturor. Pana acum am avut senzatia ca si al meu este. Pana acum am incercat sa ascund sentimentul de singuratate ce mi s-a impregnat in esenta firii. Am incercat sa ascund asta cu fiecare gest. Ieri am fost cea mai fericita persoana deoarece credeam pentru prima data cu adevarat ca iti pasa. Ieri am trait un vis, in care credeam cu toata fiinta mea. Dar oricine stie ca visele nu devin relitate. Te-am considerat Craciunul meu, si imi pare rau ca am avut atatia martori la naivitatea mea. Nu-mi place sa ma ascund de adevar dar devine inevitabil..nu pot sa admit nimic..iar motivul principal este ca nu te inteleg. Nu te cunosc..deloc. Mi se pare incredibil. Mi-e greu sa cred acea persoana pe care ma bazam mai mult decat pe oricine…imi este necunoscuta. Imi este greu sa admit ca sunt aceeasi persoana naiva si cu capul in nori care nu vede adevarul decat dupa ce se loveste de el…exact la fel eram si cu cativa ani in urma. Sunt confuza. Ma intreb daca si tot ce am invatat de la tine nu este cumva o minciuna. Poate imaginatia mea infloreste prea mult orice situatie. Poate mi-a acaparat ratiunea si viata. Poate se joaca cum vrea si cand vrea cu ele. Mi-e greu sa cred ca din cauza confuziei mele exista ganduri..suspine..ezitari. Nu-mi vine sa cred ca tocmai tu esti motivul confuziei mele, si ca din cauza ta, poate pe altii ii doare. Poate au avut dreptate, poate imi fac rau singura, si poate nu are rost pur si simplu. Si daca stau sa ma gandesc la tot ce am scris mai sus chiar asa si e. Dar cine sunt eu? Eu nu sunt asa. Mie imi place sa cred ca sunt altfel. Acel altfel definit prin unic. Ratiunea mea ingusta si fragila insuseste acest unic. Imaginatia mea desprinsa din vise si povesti defineste acest unic. Dar orice ar fi, si oricum as fi, nu sunt o papusa. Nu am sfori, nu am un zambet fals, nu sunt facuta din plastic sau din lemn. Am o inima, am idealuri.. poate prea indraznete dar le am, am propriile principii si ciudatenii, poate sunt doar amanunte in infaptuirea portretului fiintei mele dar sunt cele ce il definesc cu adevarat.
Suc din fructe rosii, ha-ha. Am pofta de vanilie, de piersici, de scortisoara. Vreau sa vad zapada, din spatele unui geam al unei cabane vechi, mirosind aroma unui ceai, sau a ciocolatii calde. Este genul de liniste de care am nevoie, si astept din ce in ce mai nerabatoare acest moment… mai sunt doar cateva zile. Poate in acea clipa imi voi reveni din somnul acesta ce tine de cativa ani buni. Poate atunci o sa trec peste zapaceala ce o vad pe strada zi de zi, si care mi-a patruns in viata, peste tot ce mi se pare ca ma inebuneste literalmente. Peste sentimentul de singuratate, si peste faptul ca imi este frica, din atatea mii si mii de motive.
Pana atunci.. Sarbatori fericite!