Si mi-a povestit ca regreta multe lucruri. Mi-a povestit ca.. cel mai mult regreta faptul ca a fost acolo pentru toata lumea. Nu ca nu ar fi ceva din felul ei de a fi, doar ca lumea pe care si-a imaginat-o ea a disparut. Credea ca daca oferi sentimente, este imposibil sa primesti –nimic- in schimb. Dar a aflat ca se poate. Se poate ca ceea ce vezi in fata ta sa fie o iluzie, se poate ca cei ce iti sunt aproape sa fie umbre neinsufletite. Toata lumea uita. Toata lumea o sa uite la un moment dat si de tine. Mi-a mai povestit ca ea credea ca a invatat ce inseamna prietenia, si ca a vrut sa ii invete si pe altii dar ei nu au lasat-o. Mi-a spus ca nu mai poate fi ea.. pentru ca lumea a dat-o la o parte. Mi-a spus ca a decis sa se inchida in ea…si ca e mai bine. Mi-a spus ca sunt putine momentele in care ii pasa si o doare, dar ca in acele momente spera cu tot sufletul ca ceilalti sa ii duca dorul. Credea ca e imposibil ca ani intregi sa fie uitati. Mi-a spus ca vede in jur numai falsitate si minciuni, iar ca lumea ei este una mai frumoasa, este colorata si plina de viata, iar cei ce totusi au reusit sa ramana acolo, sunt considerati oameni speciali pe care ii iubeste. Multumesc celor care inca sunt acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu