Ploaie.Toamna.Viata

Toamnaaaaaaaaaa!Este anotimpul meu preferat.. si nu doar pentru ca sunt nascuta in luna Noiembrie. Este cel mai sublim anotimp.Este anotimpul artei. Este anotimpul culorilor. Este anotimpul caldurii sufletesti. Este anotimpul inceputurilor. Este anotimpul meu.Toamna pentru mine reprezinta un nou inceput. Inceputul vietii mele, sau a unei parti din ea. Inceputul fericirii, inceputul dragostei, inceputul a tot ceea ce ma reprezinta. Este anotimpul in care ma regasesc.

Chiar de pentru toti toamna exprima tristete, sfarsit, goliciune, singuratate. Pentru mine este tot. Toamnei ii atribui cuvantul melancolie. Iar eu toamna gasesc pe strazi, in glasul fiecarui om, in adierea vantului, in sentimentul ce-l provoaca frigul, in peisajele superbe... fericirea melancoliei.

Toamna picteaza suflete goale si stinghere ascunse sub paltonase, cizmulite si esarfe asortate in culorile frunzelor de toamna, ce isi cauta fericirea si drumul in viata prin peisajele eternitatii. Toamna mi se pare cel mai romantic anotimp.

Cand cineva rosteste romantism si toamna in aceeasi propozitie, am in minte o fetita cu bucle roscate precum brunul frunzelor, imbracata cu un palton bej si cu o esarfa de o culoare inchisa, cu ochi caprui deschisi si limpezi, ce se topeste la primirea unui trandafir (portocaliu) din partea celui pe care il iubeste, apoi un sarut... pe podul din parc, deasupra lacului in care se oglindesc copacii caramizii ce-i cununa.Ce poate fi mai minunat de atat?

Tot ce imi doresc in momentul acesta este sa stau intinsa intr-un parc pe o multime de frunze uscate si sa ma uit la un cer albastru clar. Frunzele copacilor sa-mi cada peste obrajii rumeni si inchizand ochii sa am cel mai dulce vis posibil.

Toamna reprezinta liniste sufleteasca, lucru de care am in permanenta nevoie. Toamna reprezinta arta picturii, iar eu ador pictura. Fiecare zi de toamna are cate o poveste, acel gen de poveste care mie imi place sa o scriu. Si nu in ultimul rand, melodiile cantate la pian pe care imi place sa le ascult in timpul meu liber, practic imi pun in fata un tablou de toamna. In concluize, tot ce ma reprezinta defineste acest anotimp.

Din alt punct de vedere, ploaia este un liant in povestile toamnei. Nu exista toamna fara ploaie. Ploaia inseamna puritate, bogatie sufleteasca, pasiune. Ador saruturile in ploaie. Ploaia reprezinta dorinta si se manifesta ca atare. Ploaia este dulce, romantica, frumoasa, rea, aspra, rece, calda. Este un amestec de lucruri ce se opun.. si cred ca asta imi place cel mai mult la ea. Cand ploua ma simt mai pura..sau mai murdara, depinde de starea de spirit. Cert este ca ador sa stau in ploaie. Ploaia este buretele ce sterge totul si imi da ocazia sa o iau de la capat. Ploaia este cea care in zilele grele imi limpezeste sufletul negru. Ploaia sterge norii de pe cer, si face loc soarelui sa apara. Cand plang...si afara ploua.. ma simt cea mai fericita, deoarece nu ma simt singura. Stiu ca acel cineva de care imi este atat de dor, de acolo de sus este langa mine.

Ador ploaia. Ador toamna. Nu imi vad viata fara ele. Ele ma inspira. Ele imi arata frumuseatea adevarata. Ele imi infrumuseteaza sufletul.

Uneori imi pare rau ca prea putine persoane ma cunosc cu adevarat..