" Si ma oprii. Am avut o tresarire naprasnica in toata fiinta. Marga era langa mine. In lucirea stearsa a lunii, sta putin intoarsa, cu fruntea gramadita in coltul mainii stangi. Cand am atins-o, si-a lasat bratele in jos si mi-a facut fata. O auzii razand incet. Purta pe ea toate podoabele: le simteam pipaind-o. N-avea duh de tutun si capu-i mirosea a flori.
...
Marga mi s-a aninat de umar, si-a gramadit capu-n pieptul meu s-a prins a plange.
- Nu fi proasta si nu plange! i-am zis eu. Deseara mi-i drumul inapoi. Vreau sa-ti aduc o scurteica de vulpe de la Pascani.
Ea se strangea in mine suspinand.
-N-ai sa te intorci! Ca eu is o roaba s-o nemernica. Dar am sa te astept s-am sa mor langa fantana daca nu vii!
Am stapanit-o un rastimp sub brat, s-am invalit-o-n contas, caci tremura toata. Si dupa ce m-a sarutat si i-am mangaiat ochii, am lasat-o arzand, in lacrimi. Am incalicat s-am purces repede c-un gand necontenit si staruitor sa ma opresc si sa ma-ntorc spre ea. Cu cat ma departam, cu atata o simteam mai aprig in mine. "
( Hanul Ancutei de M. Sadoveanu-Fantana dintre plopi.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu