Ganduri.

Se pare ca atunci cand totul pare ca s-a linistit si a revenit la normal, de fapt e din ce in ce mai complicat. Ma simt singura. Desi am atatea persoane in jurul meu...amuzant ah? In momentul de fata sunt doar eu, un pian ce canta si unu dintre marile mele vicii, pepenele galben. E doar o alta obisnuita noapte de duminca, obisnuita in singuratatea sa, obscuritatea si sobrietatea sa. Am sentimentul ca ma aflu in mijlocul unei panze de paianjen, doar ca paianjenul a plecat, si ca sunt incatusata in panzele lui..pentru eternitate. Nu exista o zi in care sa nu ma intreb, cum ce si de ce ar trebui sa mai fac..dar niciodata nu gasesc raspunsuri. De fiecare data cand spun ca o iau de la capat, de fapt continui ceea ce nu terminasem si tot asa. Imi amintesc de mine cand eram mica, eram asa minunata, eram toata ziua cu zambetul pe buze. Acum parca l-am pierdut pe drum, parca s-a inecat in marea de lacrimi ce am varsat-o pana acum, motivele fiind deseori inexplicabile. Am obosit sa mai caut motive..sa imi mai pun intrebari. Am obosit sa afirm ca imi fac pe plac mie, cand de fapt este exact invers. Intotdeauna am avut in mine sentimente, idei, ganduri ce se bat cap in cap. Datorita acestui motiv pot sa zic azi un categoric NU, iar maine cel mai sincer Da. Sunt schimbatoare ca vantul desi nu imi plac schimbarile nici cat negru sub unghie, si cu toate aceastea sunt aceeasi persoana cu ochii mici si negrii, care se va plange incontinuu ca are paru drept, a caror gropite vor incanta pe toata lumea si a carei pistrui o vor invalui intr-o patura magica si speciala de mister. Sunt curioasa daca as pune pe cineva sa imi picteze sufletul cum ar face-o. Intodeauna voi avea o teama eterna cand vine vorba de a crede in persoanele apropiate. Oamenii sunt si vor fi intotdeauna precum niste masti. Nimeni nu stie cu adevarat ce se ascunde in spatele unui zambet sau al unei lacrimi. Dar asta este si frumusetea vietii. A fi pur, sincer, onest..desi nu esti suta la suta sigur ca cel pe care il ai in fata este la fel. Simt ca m-am inchis in mine de la o vreme. Simt ca imi pierd cel mai bun prieten si persoana in care aveam cea mai mare incredere, persoana care era mereu acolo .. fie ca era zi fie ca era noapte, persoana care nu m-a judecat niciodata, persoana care a fost in stare sa vada dincolo de aparente. Persoana pentru care as fi facut orice si pe care o iubesc. Persoana care imi lipseste...persoana care poate maine o sa uite ca exist. Persoana care poate nu imi va mai fi niciodata alaturi, dar pe care nu o voi uita niciodata. Imi e frica..mereu imi e frica de cate ceva. Mereu am nevoie sa simt ca sunt protejata. Mi-e dor sa fiu un copil si sa bucur pe ceilalti cu prezenta mea, cu simplitatea mea, cu naivitatea, si cu toate lucrurile caracteristice unui copil. Mi-e dor de mine..